Mama înseamnă, echilibru și statornicie, Ea fiind mereu acolo, așteptând-ne. Mama e prezentă în creațiile marilor scriitori deoarece binele și frumosul, adevărul și dragostea, toate izvorăsc din chipul, glasul și mâinile sale, redând astfel, fără efort vizibil, ordinea universală. Ea e cântecul dulce și blajin.
”Baltagul”/ Mihai Sadoveanu
Vitoria Lipan - mamă dârză, bătăioasă și cu spirit de sacrificiu din romanul Baltagul de M. Sadoveanu. Este mama singură cu doi copii, încearcă să fie un model pentru copiii ei. Munteanca Vitoria Lipan rămâne singură după ce soțul ei, negustor de oi, nu se mai întoarce din călătorie. Este o femeie simplă, credincioasă, dar în același timp și superstițioasă, căutând rezolvarea dilemei sale și la preot, dar și la vrăjitoarea satului. Este o fire aprigă, luptătoare, cu un ascuțit simț al dreptății și cinstei. E o fire organizată, un bun sfătuitor pentru copiii ei, dar în același timp e fermă, neabătându-se de la calea aleasă. Chiar și numele ei este unul semnificativ, însemnând biruință. Cu toate că este o fire tenace, ea trăiește un profund zbucium interior, pricinuit de absența soțului ei.
”Mara” /Ioan Slavici
Mara e femeia robustă , ,,cu obrajii bătuți de soare”, din punct de vedere fizic. E o femeie care își creste cei doi copii singură, pe Persida și pe Trică, numindu-i foarte des ,,sărăcuții mamei”. Ea este o femeie luptătoare, cumpătată, care dorește să-și ajute copiii să-și construiască o viață mai bună, pentru a nu întâmpina dificultăți, așa cum a pățit ea însăși. Fiind o femeie ageră la minte, înțelege că mijlocul de a urca pe scara socială este banul, așa că își organizează viața în funcție de această,, putere”, care în opinia ei, deschide toate ușile. Dragostea imensă a Marei se observă din toate gesturile și acțiunile sale, canalizându-și toate forțele pentru a-și ajuta copiii să urce pe scara socială: ,,Am să te scot om, om cu carte, om de frunte, ca să nu fii ca tatăl tău și ca mama ta” , ,,copii ca ai mei, nimeni n-are...”. Mara e un personaj complex, ea reușește să corecteze destinul copiilor ei, devenind un ,,pater familias”, demnă de admirație.
”Amintiri din copilărie”/Ion Creangă
Smaranda Creangă este prezentă pe parcursul ,,Amintirilor din copilărie”, deoarece ea a stat la baza formării povestitorului I. Creangă. Este o fire hotărâtă și fermă, bun organizator al activităților gospodărești. În amintirea lui Creangă, este o femeie blândă și bună care i-a oferit tandrețe și iubire în vremea copilăriei:,, Așa era mama în vremea copilăriei mele, plină de minunății, pe cât mi-aduc aminte; și-mi aduc bine aminte, căci brațele ei m-au legănat când îi sugeam țâța cea dulce și mă alintam la sânul, gângurind și uitând-mă în ochii-i cu drag ! Și sânge din sângele ei și carne din carnea ei am împrumutat, și a vorbi de la dânsa am învățat. Iar înțelepciunea de la Dumnezeu, când vine vremea de a pricepe omul ce-i bine și ce-i rău. Se dovedește a fi hotărâtă, statornică în hotărârile luate, nu se lasă înduplecată de copil, atunci când refuză să meargă la Școala, invocând diferite motive pentru a-și sensibiliza mama. Dragostea și prețuirea pentru mama sa îl face pe Creangă sa-i alcătuiască un portret mitic, conferindu-i acesteia o aură de basm, mama posedând puteri supraomenești:,, Și mama, care era vestită pentru năzdrăvăniile sale, îmi zicea cu zâmbet uneori, când începea a se ivi soarele dintre nori după o ploaie îndelungată: ”Ieși, copile cu părul bălan, afară și râde la soare, doar s-a îndrepta vremea ” și vremea se îndrepta după râsul meu...Știa, vezi bine, soarele cu cine are de-a face, căci eram feciorul mamei, care și ea cu adevărat că știa a face multe și mari minunății: alunga nourii cei negri de pe deasupra satului nostru și abătea grindina în alte părți, înfigând toporul în pământ, afară, dinaintea ușei; închega apa numai cu două picioare de vacă, de se încrucea lumea de mirare; bătea pământul sau păretele sau vrun lemn, de care mă păleam la cap, la mână sau la picior, zicând: ”Na, na!” și îndată-mi trecea durerea...”. Smaranda Creangă e mama cumpătată care știe să-și alinte copiii și să se joace cu ei, dar în același timp e și aspră la nevoie, construind, astfel un echilibru în familie
Mizerabilii/ Victor Hugo
În romanul ,,Mizerabilii” de V. Hugo, apare Fantine, mama care se sacrifică nelimitat pentru copiii ei. Sub imperiul iubirii absolute pentru 3 ființele cărora le-a dat viață, Fantine ia decizii cruciale, mutilându-și chiar corpul: își vinde părul, dinții pentru a trimite bani familiei zgârcite care o îngrijește pe fiica ei.
